Traian Ștef: Ceremoniile & Laus & Poemul de dragoste [blurb]




Riguroasă în simplitatea sa, poezia lui Traian Ștef se poziționează diametral opus epatării prin gesticulații emfatice. Versurile sale fac echilibristică, nu fără prăjinile ajutătoare ale sarcasmului, de-a lungul sforilor trase în veac, marcând sensibilități, crize și paradoxuri vizând conduita celor ce și-au asumat un rol „în cetate”. Subsidiar acestor razii e însă parcursul fertil al autocunoașterii, surprins de-a lungul celor 8 volume de versuri publicate de autor.
Din instrumentarul poetului bihorean în validarea propriilor peregrinări de fond amintim: discurs aerisit, structuri latinești, predilecție pentru parabolizare, detașare meditativă, consecvență a imaginarului respectiv o (pseudo)rigiditate formală topită în tandrețea timbrului poetic. Departe de închistarea ce rezultă din actele lirice moralizatoare, Ștef ne propune o poezie pe cât de logică, pe-atât de animată și viceversa.



Comentarii